O nuvelă exemplară

Romanul cavaleresc şi cel picaresc s-au născut şi au fost desăvârşite în Spania, prin Amadís de Gaula şi Lazarillo de Tormes sau Celestina. Nuvela, însă, a fost ezitantă, la început, ca specie; căci, după creaţiile lui Juan Manuel, adunate sub titlul de Cartea de pilde a Contelui Lucanor (1335), a fost nevoie de geniul lui Miguel de Cervantes pentru a o impune cu adevărat, prin excepţionalul volum de Nuvele exemplare (1613). Şi chiar dacă modelul său a fost creaţia lui Matteo Bandello, autorul italian care l-a influenţat, la nivelul tematicii generale, şi pe Shakespeare, Cervantes, dincolo de orice posibile surse de inspiraţie, aduce deodată nuvela în cadrul spaniol, şi, odată cu el, specia devine cu adevărat „naţională"; tocmai de aceea critica literară nu a ezitat să vorbească, pe bună dreptate, despre „exemplaritatea" scrierilor sale. Foarte bun cunoscător al modalităţilor artistice prin care o nuvelă poate convinge cel puţin în egală măsură ca şi un roman, José Cardona reuşeşte, prin Mercedes, textul pe care l-a publicat în anul 2013, să readucă în actualitate statutul de exemplaritate al nuvelei, în buna descendenţă a marilor creatori care au ilustrat această specie literară în cultura hispană. Dar şi să demonstreze că America Latină are capacitatea de a redescoperi toate resursele de expresivitate ale epocilor anterioare, pe care şi le asumă ca izvoare se inspiraţie.

Născut în Columbia, afirmat în spaţiul cultural al Americii de Sud ca prozator interesant şi deopotrivă ca eseist subtil, José Cardona López este actualmente profesor de literatură latino-americană la A & M International University din Texas, Statele Unite ale Americii. A publicat romanul Sueños para una siesta (1986) şi mai multe volume de povestiri, printre care: La puerta del espejo (1983), Siete y tres nueve (2003), Todo es adrede (1993, ediţia definitivă apărând în anul 2009), Al otro lado del acaso (2012). Este, de asemenea, autorul unui excelent studiu de teorie literară intitulat Teoría y práctica de la „nouvelle" (2003), unde discută formele numeroase – şi fascinante – pe care le poate lua nuvela, specie literară considerată multă vreme de importanţă minoră în spaţiul cultural spaniol. (Desigur, Mercedes trebuie raportată în mod obligatoriu la activitatea teoretică a autorului, mai cu seamă la acest studiu dedicat mecanismelor textuale ale nuvelei, privită în evoluţia ei, în primul rând în universul spaniol.) Poeme, eseuri şi selecţiuni din proza sa scurtă au apărut în ultimele decenii în importante publicaţii culturale din Argentina, Brazilia, Canada, Columbia, Spania, Franţa, Mexic, Perú şi Statele Unite ale Americii. De asemenea, pornind de la câteva nuvele ale sale, au fost realizate scurtmetraje în limbile franceză şi spaniolă, prezentate la prestigioase festivaluri cinematografice internaţionale.

Mercedes, text definit de José Cardona drept „nuvelă" este, în fond, un veritabil microroman, care cucereşte cititorul prin ritmul alert, prin excelenta dozare a suspansului, dar şi prin remarcabila construcţie a personajelor. Pretextul de la care porneşte totul nu e foarte complicat, complexitatea acestei creaţii ţinând în mare măsură de strategiile narative şi de toate tehnicile şi procedeele utilizate cu măiestrie de către scriitor. Astfel, după ce trec câţiva ani de la moartea lui Rafael, Mercedes, fiica sa, începe să-i simtă tot mai acut lipsa. Până aici, nimic neobişnuit pentru o fiinţă sensibilă cum e eroina noastră. Numai că, în loc ca durerea pierderii premature a tatălui să se estompeze odată cu timpul, aceasta devine din ce în ce mai mare şi mai apăsătoare, iar Mercedes, trecând de pragul copilăriei şi adolescenţei, se transformă într-o tânără care simte că îi este literalmente imposibil să trăiască în absenţa tatălui ei (pentru care decide chiar să poarte un doliu secret, dar foarte strict!), a cărui dispariţie nu o poate nicidecum accepta. În momentul în care un bărbat se apropie cu tandreţe şi înţelegere de Mercedes şi de mama sa, lucrurile se precipită, căci protagonista e convinsă că acum a găsit pe cineva care să-l poată înlocui pe defunct. Aproape peste noapte, Mercedes se transformă surprinzător, parcă incapabilă să facă faţă noilor situaţii în care este pusă şi neştiind cum să procedeze pentru a atinge mai repede fericirea în căutarea căreia se află de ani de zile.

Povestea este relatată de patru voci narative distincte, prin intermediul cărora viaţa lui Mercedes este privită din perspective diferite şi, suficient de previzibil, opuse unele altora. Scriitorul ştie perfect cum (şi mai ales când!) să focalizeze atenţia, ce anume să accentueze şi ce să lase aproape până la sfârşit sub semnul ambiguităţii, textul de faţă fiind deopotrivă îndrăzneţ şi deconcertant, plin de surprize şi reconfortant pentru cititorul care are suficientă răbdare pentru a descoperi rafinamentele stilistice ale lui José Cardona, dar care se delectează şi cu secvenţele – deloc puţine! – în care realmente este ţinut cu sufletul la gură.

Publicado originalmente en  Ziarul de Duminică http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/o-nuvela-exemplara-de-rodica-grigore-13937254